Despre bogăție ... (2)

Bogăţie,
lanţ al morţii ce tragi sufletu-n pierzare,
cu pământul sau cu banii
sau cu slava-nşelătoare
- tu desparţi pe veci de Domnul
mii de suflete-nşelate
care-ţi strâng mereu gunoiul
îngropându-se-n păcate.

Bogăţie,
vis de-o clipă, a pieirii neagră şoaptă,
somn vrăşmaş din care moartea
şi sicriul mai deşteaptă,
câte suflete-amăgite ai pierdut tu pe vecie,
fum şi şarpe şi-amăgire,
demon groaznic - bogăţie!

Omule ce-n lumea asta încă stăpâneşti avere, nu uita,
- prin ea-ţi strângi astăzi Fericire sau durere!
- de-o păstrezi zgârcit şi lacom
ai s-o pierzi pe veşnicie,
dar de-ajuţi cu ea pe alţii
vei găsi-o-n bucurie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonează-te (prin e-mail):

Dar din dar se face rai!