Fii înţelept şi alege bine!

Ceea ce-ți aparține ...

De gândit ...

     Orice biserică, ... şi orice confesiune, ... este exclusivistă! ... Şi, ... crede că, numai ea, deţine adevărul absolut! 

    Din fericire, ... a venit Cineva din Cer, ... declarând, unic sub soare, ... pentru toată istoria: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!"

    Eu Îl cred, Îl ascult, Îl iubesc şi ... Îi sunt recunoscător, ... şi dacă, vreun om, ... sau vreo instituţie, ... fie ea şi eclesiastică, ... crede că, ... altcineva, decât Iisus, este Adevărul, ... se înşală amarnic! ... Între ei şi Iisus, ... eu îl aleg pe Iisus!

    Dacă mai punem la socoteală, ... că, mai toţi liderii religioşi, se plimbă cu Biblia sub braţ, ... având în interiorul ei, ... rugăciunea de foc, a lui Iisus: "Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi."

    Dacă ar fi fost un risc mai mare, ... pentru ucenicii lui Iisus, ... Domnul, pentru acest lucru s-ar fi rugat!

    Din nefericire, ... pericolul cel mai mare, ... respectiv, al dezbinării, ... pentru care S-a rugat Domnul, ... se pare că a fost ignorat aproape total ... şi că mai este ignorat încă!

    Dincolo, de pagubele colaterale, ... stau şi mă gândesc, ... orice trufaş ignorant, ... în numele oricărei religii, ... cum va da ochi cu Domnul, ... la marea întâlnire, ... şi la marele examen!

    Oriunde ai fi sub soare, ... tot trebuie, ... odată şi odată, ... să te faci om serios, ... şi să te faci om credincios! ... Cu cât mai repede, ... cu atât mai bine!

Ţine minte ...

Un buchet de gânduri frumoase ...

Încă un gând adevărat şi foarte frumos ce l-am citit astăzi (9/23/2011) din aceiaşi carte minunată ...

[…] Poate că nimeni din această lume nu-şi poate da seama mai bine decât un medic de măiestria divină, de arta supremă şi inegalabilă a Celui ce a creat corpul uman. Numai deschizându-l, îţi apleci fruntea, uimit şi umilit de perfecţiunea ce-o vezi. Ce minuţie şi ce desăvârşită ordine în toată îmbinarea organelor, câtă precizie în funcţionarea lor, îmbinându-se între ele, ajutându-se, bucurându-se ori, din contră, suferind împreună! Câtă frăţietate şi colaborare între ele, pentru ca întregul - adică omul - să mişte, să gândească, să simtă, să vorbească, să creeze la rândul său, întru propăşirea sa şi a fraţilor, spre slava şi lauda lui Dumnezeu! […]

Un buchet de gânduri frumoase ...

Un gând adevărat şi foarte frumos ce l-am citit astăzi (9/22/2011) din aceiaşi carte minunată ...

[…] Iisus ne spune « Tatăl este în Mine » - deci, noi trebuie să-L căutăm şi să-L vedem pe Tatăl în manifestările spirituale ale lui Iisus! Ori Iisus este Lumină? (Da!) Iisus este Iubire? (Este!) Iisus este Milă? (Este!) Iisus este Iertare? (Este!) Iisus e Răbdare? (Este!) Iisus e Bunătate? (Este!) Iisus e Adevăr! (Da!) Iisus este Dreptate? (Este!) Iisus este Atotvăzător şi Atotştiutor? (Este!) Iisus este Atotputernic, prin minunile săvârşite, prin apariţiile şi dispariţiile Sale? (Este!) … Acesta este Tatăl care sălăşluieşte în Iisus! Nu trebuie să ţi-L închipui pe Tatăl ca pe un om întrupat, cum Îl vezi pe Iisus, ori cum suntem noi. […]

Poftele firii şi darurile Duhului Sfânt ...

    "Zic, dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, răutăţile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, invidiile, uciderile, beţiile, chefurile,îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul."   (Galateni 5:16-25)

Un buchet de gânduri frumoase ...

     Un gând adevărat şi foarte frumos ce l-am citit astăzi (9/19/2011) dintr-o carte ...
[...] "Oare Tatăl o fi un bătrân tot aşa de frumos ca şi Fiul?" - se întrebă pe moment."
     Şi, deodată, se simţi înălţat şi plutind ca un fulg. Sufletul său şi-a luat zborul, ridicându-se, din lumină în lumină, spre infinit. Ascensiunea părea fără ţintă şi fără capăt, însă la un moment dat s-a oprit şi o voce i-a spus:
     "Dumnezeu Tatăl nu este un bătrân venerabil, nu este materie. El este însuşi Spiritul Universului - viaţa şi mişcarea acestuia. Expiraţia Sa este lumină, culoare şi sunet; inspiraţia Sa este iubire, adevăr şi dreptate. El este unic etern şi sfânt. El este începutul şi sfârşitul a tot şi a toate. Totul este mişcare, vibraţie şi sunet. Priveşte deasupra ta!" - a spus vocea.
     Deasupra lui, văzu o imensitate de corpuri - mari, mici şi mijlocii, rotunde şi ovale, cilindrice, de culorile cele mai diferite şi luminoase, vibrând şi mişcându-se încontinuu, fie învârtindu-se, în jurul lor sau în jurul altora, fie deplasându-se înainte şi înapoi, mai repede sau mai încet, parcă atrăgându-se şi, în acelaşi timp, respingându-se reciproc. Dinamica lor era vie ca şi ele însele; niciunul nu era static, ci evolua, într-un sens ori altul, într-o perfectă ritmicitate, ordine şi armonie. Iar faptul cel mai izbitor, era muzica divină, cu neputinţă de a fi descrisă, în care se deplasau. Recapitulând pentru sine minunăţia ce i se înfăţişa, asculta totodată cu maximă încordare vocea care-i dădea explicaţii:
     "Aşadar, Dumnezeu este spiritul fără limită în care fiinţează, respiră şi se mişcă întreg universul. El a creat totul şi tot El conduce totul, după legile Sale sfinte. Dreptatea Lui este potrivit adevărului, adică dacă distrugi viaţa prin sabie, şi tu vei pieri prin sabie; dacă o nimiceşti prin foc, şi tu vei muri prin foc, iar de omori pe altul cu apă, şi tu vei pieri tot prin apă. El este atotputernic, atotştiutor, atoatevăzător."
     Vocea i-a mai împărtăşit sumedenie de taine pe care, însă, nu le poate reda, exprima sau scrie, deoarece nu i-ar ajunge cuvintele sale de om. În schimb, i-au rămas înscrise în suflet sub forma unei taine revelaţii hărăzite doar lui. [...]

Cuvintele Ecclesiastului ...

"Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim. Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim. Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra. Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat şi am strâns înţelepciune - mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belşug înţelepciune şi ştiind. Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa." (Ecclesiastul 1:1-18)

Psalmul 89

"Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor", că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează."

Dumnezeu nu te va întreba ...

Cele 10 Porunci (sunt asemenea unor piese de domino ...)

I. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! 

II. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. 

III. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.

IV. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o.

V. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.

VI. Să nu ucizi! 

VII. Să nu fii desfrânat! 

VIII. Să nu furi! 

IX. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! (Să nu minţi)

X. Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!

     Dacă începem cu porunca a X-a, observăm că în momentul în care îţi doreşti cu orice preţ să ai ceea ce are aproapele tău, eşti dispus să te minţi pe tine în primul rând că meriţi ceea ce nu este al tău, iar mai apoi să minţi împotriva aproapelui tău, pentru a obţine din ceea ce nu este al tău. Odată ce ai eşti în stare să te minţi pe tine şi să minţi şi pe cei din jur, ajungi cu siguranţă să îţi doreşti să ai tot mai mult (astfel încalci porunca a IX-a) şi dacă privim în jur, oamenii care sunt bogaţi, îşi măresc conturile furând de la alţii (ex. chiar şi de la angajaţi neplătindu-le corect sau chiar deloc efortul sau munca depusă … un alt exemplu, furând din banii publici … şi exemplele pot continua). Astfel încalci şi porunca a VIII-a ! Toţi bogaţii sau cei care îşi doresc ce nu este al lor, mint şi fură … sunt oameni egoişti, preocupaţi de plăcerea lor şi umblă cu tot felul de „fetiţe-pipiţe”, îşi înşală partenerul(a) de viaţă … şi aşa este încălcată şi porunca a VII-a ! Unul(a) care umblă din floare în floare, se trezeşte la un moment dat cu o surpriză neaşteptată sau nedorită şi se ajunge la avort ... sau căsătorindu-se în grabă, se vor ucide unul pe celălalt în timp (lipsa iubiri şi a respectului ucide în timp). Deci se încalcă şi porunca a VI-a ! Unul care face cele de mai sus, automat îşi face de ruşine părinţii şi numai cinste nu le aduce, neascultând de sfaturile lor, şi călcând în picioare tot sacrificiul lor în a creşte un om bun pe pământ! Aşadar este încălcată şi porunca a V-a ! Un om care nu are nici o rânduială în viaţă, nu poate avea o zi sfântă, în care să se întâlnească cu Dumnezeu şi să-I mulţumească pentru toate câte a primit! Deci nu există pentru el ziua odihnei, ziua sfântă a Domnului! Este încălcată şi porunca a IV-a ! Un om care nu are nimic sfânt în inima lui, se amăgeşte pe sine însuşi şi Îl ia în derâdere pe Dumnezeu şi Îl sfidează, încălcând astfel porunca a III-a ! Cel care nu are Dumnezeu, îşi caută idolii în bani, plăceri, artişti, ş.a.m.d. … deci încalcă şi pe cea de a II-a poruncă! Având idoli, omul nu-L mai are pe singurul Dumnezeu, Dumnezeul  Cel Sfânt, în inima sa … şi-atunci (logic) încalcă şi I-a poruncă! 

     Dacă încalci una singură din cele 10 porunci, ajungi să le încalci pe toate!


:::Astfel pot spune că cele 10 porunci sunt asemenea unui joc de domino ... e de ajuns o singură piesă să cadă ... o singură greşală, ca să cazi într-un lanţ de greşeli!:::

Doamne ...