Despre moarte ...

     Fiindcă am trecut pe lângă moarte, la o vârstă la care nimeni nu se gândește că acest lucru se poate întâmpla ... iau foarte în serios moartea și consider că nu este normal să-ți fie frică de ea, sau să încerci să te eschivezi, ori să ignori acest eveniment, de altfel cel mai sigur în viața fiecărui om. A te pregăti pentru plecarea din această lume, nu-ți anulează dreptul la fericire, dimpotrivă te ajută să fi fericit cu adevărat ... practic asta ne și face să evităm subiectul și să ne fie frică ... faptul că nu suntem pregătiți. A evita inevitabilul nu este o soluție înțeleaptă, moartea nu va fi niciodată așa cum ți-o imaginezi și va veni cu siguranță mult mai devreme decât o aștepți, nu poate fi fentată sau mituită! Ea este doar poarta dintre lumi, prin care dacă ai intrat nu mai poți ieși, iar un lucru foarte important: de ea nu poate să treacă MINCIUNA ... așa că indiferent de cum gândești, dincolo ai ocazia să afli adevărul gol-goluț și acesta va fi șocant pentru foarte mulți oameni (indiferent dacă sunt creștini* ori nu ... dacă au avut intenții bune sau nu ...) ... așa că citind un gând frumos și ADEVĂRAT despre moarte, doresc să-l împart cu voi, cei care considerați că viața nu înseamnă doar plăcere, ci mai mult înseamnă RESPONSABILITATE!
*pentru că mulți doar se numesc creștini ...

Curând, mai curând decât îţi închipui, se va sfârşi cu tine pe pământ. De aceea, caută să vezi în ce stare te afli. Azi eşti, mâine nu mai eşti. Ai pierit din ochii oamenilor? Curând vei pieri şi din amintirea lor. Cât de nesimţitoare şi cât de împietrită este inima ta omule, când nu cauţi decât la cele de acum, iar la cele viitoare nici că te gândeşti! În toate faptele şi în toate gândurile tale, s-ar cădea să fii în aşa fel ca şi cum azi ar trebui să mori. Dacă ai avea un cuget bun, nu te-ai teme mult de moarte. Dacă nu eşti gata de moarte astăzi, cum vei fi gata mâine! Ziua de mâine este o zi nesigură şi de unde ştii că vei apuca ziua de mâine?

Ferice de cine are totdeauna înaintea ochilor ceasul morţii şi în fiecare zi se pregăteşte de moarte. Când vezi pe cineva murind, să-ţi zici în inima ta: “Pe această cale trebuie să trec şi eu”.

Dimineaţa gândeşte-te că poate n-ai să ajungi până seara, iar seara, să nu-ţi făgăduieşti că ai să vezi dimineaţa. Fii deci gata în tot ceasul şi trăieşte în aşa fel încât moartea, oricând ar veni, să nu te găsească nepregătit. Mulţi mor deodată şi fără de veste. Când îţi va sosi ceasul cel de pe urmă, vei începe să judeci cu totul altfel despre viaţa ta pierdută, şi multă durere vei avea că ai fost aşa de nepăsător şi rece.

Trăieşte pe pământ ca un călător, ca un străin, care nu se amestecă în treburile lumii acesteia. Ţine-ţi inima mereu liberă şi înălţată spre Dumnezeu, căci n-ai aici cetate stătătoare. Rugăciunile, suspinele şi lacrimile tale să se îndrepte în fiecare zi spre Cer, pentru ca, după moarte, sufletul tău să se învrednicească a se muta fericit la Domnul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonează-te (prin e-mail):

Dar din dar se face rai!