Doamne, nu lăsa-ndoiala


Doamne, nu lăsa-ndoiala
să mă clatine nicicând,
ci să cred cu-atât mai tare
cu cât urc mai greu luptând!

Nu-mi lăsa în suflet teama,
la nici un vrăjmaş ajuns,
curajos să-i stau în faţă,
liniştit să-i dau răspuns! 

Nu-mi lăsa de fiară spaimă,
nici când va răcni cumplit,
ci să-i pot privi puternic
ochiul cel nelegiuit! 

Fă-ndrăzneala mea senină,
să-l învingă-n orice fel.
Tu, cel care eşti în mine
să-l zdrobeşti pe cel din el! 

Fă, din fiecare luptă
să-Ţi vin mai îndatorat,
cu o slavă mai înaltă,
cu-un suspin mai delicat! 

Căci din faţa Ta Iisuse,
mă duc eu în faţa sa…
şi din faţa lui învinsă,…
vin plângând în faţa Ta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonează-te (prin e-mail):

Dar din dar se face rai!