Mintea strâmbă

     „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă” – zicerea îi aparţine unui mare duhovnic român, părintele Arsenie Boca.
     El voia să spună că, felul în care judecăm realităţile din jurul nostru, nu are, de multe ori, legătură cu realitatea, … ci, cu prejudecata, … – adică, cu acele gânduri născute dintr-un anumit fond sufletesc…
     Că e aşa, o arată şi următoarea poveste...
     La sfârşitul unei zile, un sătean se aşeză pe banca de lângă poarta curţii sale şi privea cum soarele se ascunde încet, încet după linia orizontului...la apus.
     Pe drum trecu un om care se întorcea de la câmp. Acesta gândea în sinea lui, despre cel aşezat pe bancă: „Ce om leneş! Probabil că a stat aşa, fără să facă nimic, toată ziua...”
     La puţină vreme, trecu pe drum un altul ... El se gândea: „Ce om desfrânat! Stă aşa la poartă, ca să se uite la fetele care îi trec prin faţa casei”.
     Trecu şi un al treilea,... şi acesta, cu gândurile lui: ... „Omul ăsta e de bună seamă un mare muncitor, îşi spunea în sine trecătorul. După ce a trudit toată ziua, ... stă acum şi se odihneşte.”
     Voi ce credeţi? Care dintre cei trei avea dreptate? Eu unul nu ştiu, dar bănuiesc că primul era un leneş, al doilea un desfrânat, iar al treilea un sârguincios. Şi asta pentru că, de cele mai multe ori, prejudecăţile îi trădează pe oameni!!!

Un comentariu:

  1. si eu cred cam acelasi lucru...ca si vorba,,hotul de hot se teme,,...gandim asa cum ne stim pe noi, despre cei din jurul nostru!!!

    RăspundețiȘtergere

Abonează-te (prin e-mail):

Dar din dar se face rai!