Dacă poţi ...

Dacă poţi, în vijelie, să-ţi păstrezi întreaga minte,
Când îşi pierd cu toţii capul şi te fac răspunzător;
Dacă poţi să crezi în tine, când toţi ceilalţi au cuvinte
De-ndoială, dar ţii seamă de-ndoiala tuturor.

Dacă poţi s-aştepţi şi nu eşti obosit de aşteptare;
Şi minţit de toată lumea, tu să nu spui o minciună;
Şi să nu urăşti pe nimeni, chiar urât de fiecare,
Făr-a te făli cu mintea sau cu inima ta bună.

Dacă poţi visa şi nu eşti robul visurilor tale,
Dacă poţi gândi, dar fără-a-ţi croi din gânduri ţel,
Biruinţa şi prăpădul întâlnindu-le în cale,
Dacă poţi, cu-aceşti făţarnici, să te porţi mereu la fel.

Dacă poţi să rabzi în tihnă, când din vorbele-ţi rostite
Ticăloşii fac capcană, ca să prindă proştii-n joc;
Să vezi lucruri pentru care ţi-ai da viaţa, năruite
Şi cu-aceleaşi vechi unelte, să le-nalţi din nou la loc.

Dacă-ţi poţi juca pe-o carte, munca ta de-o viaţă-ntreagă,
Şi s-o pierzi pe-o lovitură şi s-o iei de la-nceput,
Cu aceeaşi hotărâtă şi neobosită vlagă,
Fără să suspini o vorbă, orişicât ai fi pierdut.

Dacă inima şi muşchii ţi-i sileşti să se-ncordeze,
Şi să-şi facă datoria, când de mult s-au istovit;
Şi stai dârz când nu-i în tine nici un nerv să mai vibreze,
Doar voinţa care-ţi strigă: “Stai în luptă neclintit!”

Dacă-ţi poţi păstra virtutea când vorbeşti cu biata gloată
Şi plimbându-te cu regii să rămâi cu mintea clară,
Dacă duşmani sau prieteni nu te pot răni vreodată
Şi pui preţ pe toată lumea însă nu din cale-afară;

Dacă poţi luptând cu timpul, care fără milă zboară,
Smulge şase zeci de clipe din minutul lung şi greu,
E al tău întreg pământul şi cu întreaga lui comoară
Însă mai presus de toate eşti un OM, copilul meu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonează-te (prin e-mail):

Dar din dar se face rai!