„Ochii sunt oglinda inimii” – ştiţi cu siguranţă proverbul. Dar v-aţi întrebat, de ce nu se întâmplă întotdeauna, ca în spatele unor ochi frumoşi să fie şi-o inimă bună? Răspunsul stă, în adevăratul înţeles al acestui proverb. Nu prin felul în care arată, ochii trădează lăuntrul omului, ci prin felul în care văd acei ochi.
Bunica şi nepoata erau la plimbare, într-un parc de distracţii. Stăteau la o coadă de copii, care aşteptau să fie pictaţi pe faţă.
Ştiţi plăcerea celor mici, de a se vedea cu mustăţi şi coloraţi în fel şi chip, precum personajele din poveşti sau desene animate.
Un băieţel de la rând, remarcă pe faţa fetiţei mulţimea de pistrui şi începu să râdă: "Tu nu mai ai nevoie să stai la coadă, eşti gata pictată". Fetiţa se întristă până la lacrimi. Bunica îi zise: „Mie îmi plac pistruii tăi. - Mie nu-mi plac, răspunse îmbufnată micuţa. - De ce? Sunt foarte frumoşi. Când eram mică, replică femeia, mi-am dorit să am şi eu pistrui.”
Faţa fetiţei se lumină! Bunica continuă: „Spune-mi şi tu, ce e mai frumos, decât să ai pistrui?” Fetiţa se uită fix la bunica ei şi răspunse prompt: „Mai frumos? E să ai riduri!”
Oglinda unei inimi bune, sunt ochii care văd în jur frumosul şi binele! Şi asta, pentru că binele şi frumosul stau în legătură cu iubirea care se naşte în inimă!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu