Promisiuni

Oricum te vor critica ...

Un pahar cu lapte ...

Puterea dominatoare a banilor

 

Dolari. Euro. Pesos. Yeni. Forinţi. Reali. Rupii. Ruble. Acestea sunt doar câteva nume folosite pentru banii care circulă astăzi în lume. Indiferent cum îi numim, banii ne consumă mult din timpul, energia şi atenţia noastră.

Biblia vorbeşte despre bani în aceeaşi măsură în care tratează şi alte subiecte şi ne îndeamnă să fim extrem de precauţi în legătură cu puterea pe care aceştia o au asupra vieţilor noastre. De fapt, în 1 Timotei 6:10 ni se spune, "…iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri." Aceasta nu înseamnă că banul este în mod necesar un lucru rău, dar fără îndoială, el poate aduce consecinţe distructive pentru oricine este obsedat cu obţinerea lui prin orice mijloace.

Cartea Pildelor are multe lucruri de spus despre bani. Iată doar un mic eşantion ales dintre multe alte pasaje pe care aceasta le oferă, în care suntem învăţaţi să folosim banii cu înţelepciune.

Banul ne poate conduce pe căi greşite. Cineva a spus, “Banul este o slugă bună, dar când devine stăpân este periculos.” Preocuparea excesivă cu aspectele materiale nu implică în mod automat obţinerea bucuriei şi a împlinirilor pe care le aşteptăm. “Cel rău dobândeşte un câştig înşelător, dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.” (Pilde 11:18).

Banul nu poate cumpăra un caracter moral puternic. Atunci când ne facem un scop din a ne îmbogăţi, va fi uşor să facem compromisuri morale pentru a ne atinge scopul, pentru că “Scopul scuză mijloacele.” Nimeni însă nu poate estima preţul trăsăturilor unui caracter solid, cum ar fi integritatea, generozitatea, dragostea, compasiunea, loialitatea şi onestitatea. "Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul” (Pilde 11:28).

Banul nu înseamnă neapărat bogăţie. Cei mai bogaţi oameni nu sunt întotdeauna cei ce îşi flutură averile. Nu este obligatoriu ca bogăţia să fie pretenţioasă, şi să nu uităm faptul că există o bogăţie care se poate exprima în termenii faptelor bune, amabilităţii şi ai unei slujiri lipsite de egoism - lucruri care nu pot fi apreciate de foile de bilanţ. “Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul şi are totuşi mari avuţii.” (Pilde 13:7).

Banul nu este durabil. Atunci când mori, cât de multă bogăţie laşi în urma ta? Toată! Dacă ne vom pune toate speranţele doar în bogăţia materială, în mod inevitabil ea ne va trăda încrederea. Când timpul nostru pe pământ s-a sfârşit, nu putem lua nimic cu noi. “La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită” (Pilde 11:7).

Banul nu poate rezolva toate problemele. Lipsa banilor poate duce la diferite dificultăţi, dar prin faptul că avem bani nu înseamnă că acestea sunt în mod automat rezolvate. De fapt, posesia de averi poate determina un set diferit de alte probleme. Putem agoniza gândindu-ne la posibilitatea de a pierde ceea ce avem. Ne putem pierde somnul gândindu-ne la căi de a obţine mai mulţi bani. Gustul bogăţiei poate stimula un gust insaţiabil pentru mai mult. “Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu turburare!” (Pilde 15:16).            

Există doi factori ...

     Există doi factori care definesc importanţa pe care noi o acordăm unui lucru. Aceşti doi factori sunt: timpul şi banii. Aceşti factori, aplicaţi vieţii noastre religioase ne pot spune cât de importantă este credinţa pentru noi. Câţi bani şi cât timp cheltuim pentru credinţa noastră, spune cât de importantă este ea pentru noi. Este credinţa noastră o viaţă sau numai o activitate? Când credinţa noastră este una cu viaţa noastră, atunci vom cheltui timp şi bani pentru ea, când este numai una din activităţile noastre extra-familiare, atunci eventual vom plăti o mică cotizaţie şi vom petrece un anume timp pentru ea, atunci când programul ei o cere. Biserica devine în acest caz un club, unde plătim taxa de participare şi participăm la activitatea organizată acolo. Ea nu ne va implica decât atât cât ne va face plăcere, renunţând la ea atunci când alte interese o cer. Vom constata curând că vorbele Domnului Hristos au fost atât de adevărate: “Mulţi chemaţi, puţini aleşi!”

     Nu cumva lipsa bucuriei şi a puterii de a ne bucura îşi are cauza şi în sentimentul de vinovăţie, de neîmplinire al unei datorii sfinte? …

După un anumit timp ...

Despre bogăție ... (2)

Bogăţie,

lanţ al morţii ce tragi sufletu-n pierzare,

cu pământul sau cu banii

sau cu slava-nşelătoare

- tu desparţi pe veci de Domnul

mii de suflete-nşelate

care-ţi strâng mereu gunoiul

îngropându-se-n păcate.

Bogăţie,

vis de-o clipă, a pieirii neagră şoaptă,

somn vrăşmaş din care moartea

şi sicriul mai deşteaptă,

câte suflete-amăgite ai pierdut tu pe vecie,

fum şi şarpe şi-amăgire,

demon groaznic - bogăţie!

Omule ce-n lumea asta încă stăpâneşti avere, nu uita,

- prin ea-ţi strângi astăzi Fericire sau durere!

- de-o păstrezi zgârcit şi lacom

ai s-o pierzi pe veşnicie,

dar de-ajuţi cu ea pe alţii

vei găsi-o-n bucurie!

Despre bogăție ...

"Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii: mici şi mari, bogaţi şi săraci! Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată. Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei. Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor. Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul. Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei; căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el. Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată. Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai." (Psalmii lui David)

Moare câte puțin ...

Triade ...

Vino, Doamne ....

Doamne!
Vino când se cuvine!
Când crezi Tu, că este cel mai bine.
Dacă vii mai devreme decât mi-am închipuit,
Ajută-mă să fiu pregătit!
Dacă vii mai târziu, decât m-am aşteptat,
Ajută-mă să te aştept, fără vreun murmurat!
Dacă vrei să mă schimbi la venirea Ta,
Într-o clipită,
Nu-i decât ca slava să-Ţi fie mărită.
Dacă vrei să mă-ntâlneşti prin înviere,
Nu zic nu,
Căci eu sunt lutul, OLARUL eşti Tu!
Şi fiindcă, e de neclintit că vei veni,
Profetica zăbovire,
O prefac in iubire!
De dragul Tău,
Anii sunt zile, zilele clipe,
O aşteptare fierbinte şi pe sfârşite.
Tu Doamne însă, vino când se cuvine!
Când ştii Tu, că este cel mai bine.
Că Te grăbeşti sau întârzii, e treaba Ta.
Să Te aştept frumos, e bucuria mea!
Inima mea în dureri, însenin-o,
Eu nu-Ţi spun când să vii,
Doar ...vino!!!

Dacă mor înaintea ta ...

Dacă mor înaintea ta, fă-mi o favoare. Plângi cât vrei, dar nu te supăra pe Dumnezeu pentru că m-a luat la El. Dacă nu vrei să plângi, nu plânge. Dacă nu reuşeşti să plângi nu-ţi face griji. Dacă vrei să râzi, râzi. Dacă vreun prieten îţi povesteşte despre mine, ascultă-l şi să crezi ceea ce-ţi spune … Dacă unii dintre oameni mă apreciază prea mult,  îndreaptă-le exagerarea. Dacă mă critică prea mult, apără-mă. Dacă vor să mă transforme într-un sfânt, doar pentru că am murit, spune-le că aveam ceva de sfânt, dar că eram departe de a fi cel pe care îl descriu ei. Dacă vor să mă scoată un om rău, arată-le că am fost şi aşa câteodată, dar că, totuşi, toată viaţa am încercat să fiu bun şi m-am străduit să fiu un prieten de nădejde. Dacă mă laudă după ce am murit, spune-le că niciodată în viaţa mea nu am vrut să fiu ridicat în slăvi, pentru că toată slava, Domnului i se cuvine. Dacă vorbesc mai mult despre mine, decât despre Domnul Iisus Hristos, atrage-le atenţia şi spune-le că nu e corect. Dacă simţi tristeţe şi vrei să te rogi pentru mine, poţi să o faci, pentru că e posibil să am nevoie de rugăciunea ta. Dacă vrei să vorbeşti cu mine, vorbeşte cu Iisus şi eu te voi auzi. Îmi doresc să fiu cu El în veşnicie, aşa încât să-ţi pot fi de folos acolo unde voi fi.

Şi dacă vrei să scrii ceva despre mine, rosteşte o singură frază: „Mi-a fost prieten, a crezut în mine şi m-a vrut pentru Dumnezeu!”. Adu-ţi aminte că eram ca o săgeată care trăia îndreptată către Dumnezeu şi care arăta mereu drumul către Dumnezeu! Atunci, vei vărsa o lacrimă. Eu nu voi putea ca să ţi-o şterg, dar nu va fi cazul, pentru că o vor face alţi prieteni în locul meu. Şi văzându-mă bine înlocuit, voi merge să mă ocup de noua mea sarcină din Cer. Te-aş mai ruga, din când în când, să mai treci pe la Dumnezeu; tu nu mă vei vedea, dar eu voi fi foarte fericit văzându-te că priveşti înspre El. Şi când va sosi timpul şi pentru tine ca  să-L vezi pe Părintele Ceresc, acolo unde nimeni nu ne poate despărţi, vom continua prietenia pe care ne-a pregătit-o aici pe pământ, pentru El. Crezi că am însemnat vreo ceva pentru tine în viaţa aceasta? Atunci, roagă-te să trăieşti ca cei care ştiu că vor muri într-o zi şi să poţi muri ca cei care au ştiut să trăiască bine şi frumos, după inima lui Dumnezeu.   A meritat să fim prieteni, dacă am reuşit să facem ca Cerul să fie mai aproape şi dacă, încă de aici din viaţă, am început o frumoasă şi adevărată prietenie cu Dumnezeu; prietenie care se va împlini desăvârşit în veşnicie. Deci, dacă mor înaintea ta, cred că nu voi duce dorul Cerului … să fiu prietenul tău a însemnat că am avut deja o bucăţică de Cer … !

Bucură-te prietene!

Fan sau următor al lui Iisus?

Noi avem tot felul de moduri ciudate de a măsura relaţia noastră cu Dumnezeu, … şi avem lucruri care confirmă această relaţie, … cum este un peşte pe parbrizul maşinii sau oameni care povestesc cum bunicii lor merg la Biserică, sau că … şi ei au Biblia în casă …

Dar Iisus nu doreşte fani, ci vrea următori complet ataşaţi de El. Credinţa în Dumnezeu înseamnă o viaţă în deplină concordanţă cu poruncile lui Hristos, o relaţie de iubire cu El, o simţire a prezenţei Lui în viaţa ta! Fanii nu sunt deranjaţi să facă schimbări minore pentru Iisus, dar El doreşte să ne răstoarne viaţa! El doreşte o completă restaurare a vieţii noastre!

Observarea comportamentului oamenilor faţă de Dumnezeu. Dacă vrei să vezi, dacă ai într-adevăr o relaţie de iubire şi de credinţă cu Iisus, atunci trebuie să-mi spui o întâmplare, la care eu să adaug: „E o nebunie!”. Cred că orice credinţă personală ar trebui să aibă o istorie de acest fel … Vă aduceţi aminte când v-aţi îndrăgostit şi făceaţi tot felul de lucruri nebuneşti pentru fiinţa iubită? Mulţi oameni spun că sunt următori ai lui Hristos, dar nu pot spune nici o istorie a credinţei lor, … şi nici o minune pe care au simţit-o în viaţa lor, în care au văzut clar „degetul lui Dumnezeu” … O adevărată relaţie de iubire este aceea, în care, cel care iubeşte, trebuie să facă sacrificii serioase şi un angajament pe viaţă! … Pentru că, … nu există iubire mută! Adevărata iubire se grăieşte pe sine şi se demonstrează, în forţă, prin fapte adevărate de iubire!