Să nu pot Doamne să mă las ...

Să nu pot Doamne să mă las,
de Tine niciodată!
Chiar de-aş lăsa la orice pas,
o dragoste-ngropată!

Cu cât mă duc mereu şi vin,
mai singur de oriunde …
De-a Ta iubire mai deplin,
doresc a mă pătrunde!

În orice loc, de orice rând,
cărarea-nsingurată …
Să mi-o învăluie mai blând,
lumina Ta curată!

Să n-am amar neîndulcit,
nici nopţi neluminate,
nici orizont nestrălucit,
nici cereri zbuciumate ... !

Ci numai Tu să-mi fii mereu,
prieten pe-orice cale!
Iar dorul sufletului meu,
trăirea voii Tale!

Mai greu de-ar fi cu orice pas,
să-mi ardă viaţa toată!
Să pot orice, … dar să Te las,
să nu pot niciodată!!!