Dacă poţi ...

Dacă poţi, în vijelie, să-ţi păstrezi întreaga minte,

Când îşi pierd cu toţii capul şi te fac răspunzător;

Dacă poţi să crezi în tine, când toţi ceilalţi au cuvinte

De-ndoială, dar ţii seamă de-ndoiala tuturor.

Dacă poţi s-aştepţi şi nu eşti obosit de aşteptare;

Şi minţit de toată lumea, tu să nu spui o minciună;

Şi să nu urăşti pe nimeni, chiar urât de fiecare,

Făr-a te făli cu mintea sau cu inima ta bună.

Dacă poţi visa şi nu eşti robul visurilor tale,

Dacă poţi gândi, dar fără-a-ţi croi din gânduri ţel,

Biruinţa şi prăpădul întâlnindu-le în cale,

Dacă poţi, cu-aceşti făţarnici, să te porţi mereu la fel.

Dacă poţi să rabzi în tihnă, când din vorbele-ţi rostite

Ticăloşii fac capcană, ca să prindă proştii-n joc;

Să vezi lucruri pentru care ţi-ai da viaţa, năruite

Şi cu-aceleaşi vechi unelte, să le-nalţi din nou la loc.

Dacă-ţi poţi juca pe-o carte, munca ta de-o viaţă-ntreagă,

Şi s-o pierzi pe-o lovitură şi s-o iei de la-nceput,

Cu aceeaşi hotărâtă şi neobosită vlagă,

Fără să suspini o vorbă, orişicât ai fi pierdut.

Dacă inima şi muşchii ţi-i sileşti să se-ncordeze,

Şi să-şi facă datoria, când de mult s-au istovit;

Şi stai dârz când nu-i în tine nici un nerv să mai vibreze,

Doar voinţa care-ţi strigă: “Stai în luptă neclintit!”

Dacă-ţi poţi păstra virtutea când vorbeşti cu biata gloată

Şi plimbându-te cu regii să rămâi cu mintea clară,

Dacă duşmani sau prieteni nu te pot răni vreodată

Şi pui preţ pe toată lumea însă nu din cale-afară;

Dacă poţi luptând cu timpul, care fără milă zboară,

Smulge şase zeci de clipe din minutul lung şi greu,

E al tău întreg pământul şi cu întreaga lui comoară

Însă mai presus de toate eşti un OM, copilul meu!