Sfântul Nicolae – Moș Nicolae

Despre Sfântul Ierarh Nicolae

Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III-lea.

Participă în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ținut la Niceea în anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a argumentat Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face in Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment.

În colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr. Dacă ne întrebăm de ce de măr, trebuie să știm că bătrânii noștri cunoșteau că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie sa fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, însemna că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.

Sfântul Nicolae a avut măsura lucrurilor atât de bună, încât a știut că după mustrare se cere mângâiere și că încercările vieții pot fi pentru unii prea apăsătoare. A dăruit mult săracilor, a liniștit pe întristați, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc.

Moare în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei.

Sfântul Nicolae – Moș Nicolae

În tradițiile românești Moș Nicolae are atribuții străine de statutul său ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajuta văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii și apără soldații pe timp de război.

***

     Fie ca de sărbătoarea Sf. Ier. Nicolae ... să ne încălzim inimile în rugăciune, pentru a topi țurțurii necredinței și ai deznădejdii. Să rupem din timpul nostru și să-l împărțim cu cei dragi. Să zâmbim în ciuda lucrurilor dureroase din jurul nostru, pentru că un zâmbet este un plus de frumusețe și un plus de speranță pentru noi și pentru cei ce ne privesc ... Să ne aducem aminte de cei care duc o viață grea, cu multe lipsuri și să rupem măcar puțin din multul nostru (care până la urmă este dăruit de Dumnezeu ... fără ajutorul lui nu am fi putut avea ceea ce avem) și să-l împărțim cu ei (pentru că DAR din DAR se face RAI). Să ne gândim că avem și suflet! Deci  să-i dăm și lui măcar o ”firmitură” din Cuvântul lui Dumnezeu ... 5 minute din 1440 cât are o zi, nu sunt multe să le sacrificăm pentru noi și pentru Cel care ni le-a dat pe toate până acum ... Nu trebuie să  așteptăm o minune în viața noastră ca să ne dăm seama că viața însăși este o minune! 

     Să trăim înțelept fiecare clipă!