Cineva te iubeşte!

Biblia este scrisoare de iubire a lui Dumnezeu pentru fiecare om şi totodată hrană pentru suflet! Precum trupul are nevoie de hrană în fiecare zi, aşa şi sufletul are nevoie de hrană ca să poată avea energie pentru lucruri bune, să poată trăi fericit. Practic fericirea după care tânjim atât de mult în fiecare zi, vine din suflet ... dacă sufletul este aproape mort, cum vei vrea să fi fericit?

Biblia în format digital:
#surse online:

(?) Apreciez faptul că ultimile două surse au în plus 14 cărţi minunate (în Vechiul Testament), care merită citite [preferatele mele: "Cartea înţelepciunii lui Solomon" şi "Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)"]! Prima sursă are un motor de căutare bine pus la punct şi deosebeşte cuvintele spuse de Domnul Iisus cu scris de culoare roşie, ceea ce este important pentru mine.(?)

Aici poţi posta ce ţi-a plăcut cel mai mult din scrisoarea primită de la Cel ce ne iubeşte, cât şi ceea ce nu înţelegi sau de ce nu, ceea ce nu crezi că este corect şi nu-ţi place!

5 comentarii:

  1. "Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor", că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează." (Ps. 89)

    RăspundețiȘtergere
  2. "Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim. Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!" aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim. Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra. Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat şi am strâns înţelepciune - mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belşug înţelepciune şi ştiind. Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa." (Ecclesiastul 1:1-18)

    RăspundețiȘtergere
  3. "Zic, dar: umblaţi călăuziţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, răutăţile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, invidiile, uciderile, beţiile, chefurile,îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul." (Galateni 5:16-25)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace. Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-şi? Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit. (Eccl. 3:1-11)

    RăspundețiȘtergere
  5. Am gasit cateva filmulete puse de dumneavoastra (sau de tine???) pe youtube. Foarte frumos ceea ce incerci sa transmiti (cel putin asa am observat in putinul pe care l-am citit aici). Domnul sa te ajute sa scrii numai lucruri spre folos.
    Cristiana

    RăspundețiȘtergere

Dar din dar se face rai!