Șapte uși

La o uşă cu păcate

(cum sunt toate...)

a bătut încetişor,

Mâna cea cu sfânt izvor!

A bătut cu bunătate…

Însă omul cu zăvor,

era prins de Asmodeu,…

într-un somn adânc şi greu!

Şi-a bătut din nou la uşă,

braţul dragostei divine…

— Cine bate? Cine bate?

— Eu sunt, Leul care vine!

Astăzi Mielul blând şi mut, ...

dat la moarte pentru tine !

— Pentru mine? Cum se poate?

Dar ce crimă am făcut?

Eu nu mint, nu fac trafic,

casa nimănui nu stric,

nu mă-mbăt, nu trag tutun,

nu mă cert, nu mă răzbun...

Eu sunt omul cel mai bun!

La Biserică mă duc...

şi la Paşti... şi la Crăciun...

Biblia... am răsfoit-o...

hăt, pe când eram un ţânc...

Şi zicând acestea, gazda,...

adormi şi mai adânc...

*

Şi-a bătut în altă parte,

Călătorul milenar,...

coborât de pe Calvar!

— Este cineva la uşă?

zice-o voce cu ţepuşă...

— Eu, Cuvântul ce dă Har!

— Cum? Aici? La mine-n casă?

Eu sunt foarte ocupat.

Treburile nu mă lasă,

nici măcar să stau la masă...

Mă iertaţi, dar nu descui!

Cine are timp de sfaturi,

treaba lui!

*

Şi-a bătut Iisus la uşa,

unui om la fel de rău...

— Cine-i?

— Salvatorul tău!

— Salvator?! Eu,... n-am nevoie!

Dacă-n cer, în tot înaltul,

la Iehova sau la Joe,...

e un Rai mai sus de stele,

nu mă duc purtat de altul,...

ci cu aripile mele!

*

Şi-a bătut la altă uşă

mâna Marelui proscris...

Uşa s-a... întredeschis...

— Cine-i,... şi cu ce dorinţă?

— Sunt de Tatăl Meu trimis,

ca să vă aduc salvare,

prin credinţă!

Cum profeţii au prezis!...

— Da, credinţa nu e rea...

Dar, de-i vorba de căinţă,

eu nu las credinţa mea!

Datina cea bătrânească!

Paştele cu miel, cu pască,

anul nou cu baclava,

peşte la Buna Vestire,...

Uite, asta-i mântuire!

Să mă las ca rătăciţii,

de atâtea vechi tradiţii,

pe petreceri bunăoară,

de minciuna... necesară!...

de o glumă... de-o ţigară,

şi... de tot de se iveşte?...

Să se lase cine-o vrea!

Îl priveşte!

Eu nu las credinţa mea!!!

*

Şi, din nou, Acel ce-mbie,

a bătut la alt cămin...

— O, Stăpânul meu divin,

ce înaltă bucurie!!!

Ai venit din Empireu,

ca să vizitezi în treacăt,

pe-un nevrednic cum sunt eu...

Uite, Îţi sărut sandala,...

ca Maria din Magdala,...

după cum Ţi se cuvine !

Şi-acum... du-te şi împarte,...

Vestea Bună mai departe !

Şi... mai vino pe la mine... !

*

Şi Iisus S-a duc să bată,

cu acelaşi dor în piept,...

la o uşă depărtată...

— Domnul meu,... de când Te-aştept!!!

Vino, căci Ţi-am pregătit,

o odaie-nmiresmată,

cea mai bună încăpere,

cu fotolii şi lăicere,

ca să stăm,... mai mult, mai mult...

Tu să-mi tâlcuieşti mistere,…

eu să stau să Te ascult!!!

Intră dar, Lumină vie,

fagure de mângâiere!!!

Însă,... n-aţinti prin casă...

ochii Tăi din alte sfere,...

căci e-atâta murdărie

prin unghere...

*

Iar la urmă Călătorul

a bătut la un pridvor...

Prin păienjenişuri sumbre

şi prin fum ameţitor,

se stârni un joc de umbre

şi se auzi un geamăt:

"Ajutor! Ajutor!"

Şi deodată,...

se cutremură pridvorul,

de o luptă-nverşunată!

Ca năluci în văi deşarte,

umbrele loveau de moarte...

Zăngăniră geamuri sparte!

Apoi uşa a fost dată,

la o parte!

— Doamne!... hoţii mă sugrumă!

Uite-mă cum mă legară!

Casa mea,... era un templu,

un Eden, odinioară!

Dar prietenii “cu mască”,...

au ştiut să mă-mbrâncească,

în orgie şi în viciu —

şi din templul meu făcură,

o tavernă şi-un ospiciu!

Vino, Doamne, dă-i afară!!!

Şi Iisus, luând în mână,

bici de funii şi curele,

iată-L... face-un pas cu ele..

Sare uşa din ţâţână…

Cade lanţul pe podele...

Fug ca şerpii pe ţărână,

toţi prietenii de rele!

Fuge pofta şi minciuna,

furtişagul şi beţia,

îmbuibarea şi trufia;

fug... şi fug pe totodeauna!!!

— Doamne, sunt salvat! Sunt liber!!!

Casa mea a Ta e toată!!!

Nu mai pleci de-aici, Iisuse,

niciodată!!!

Intră, ca Stăpân pe veci!

Schimbă totul, cum Îţi place!

Fă ce vrei, dar nu mai pleci!...

Fericit şi plin de pace,

Domnul iute Îşi sumene,

mânecile Lui de in...

Zboară sticlele de vin,

vestejitele buchete,

scrumiere şi brichete,

toată spuma de venin!!!

Da! A fost învins duşmanul!

Se înalţă-n soare schele...

Cu luciri de baionete,

bate, bate târnăcopul

în perete!

Lumea plină de mirare,

trecători, prieteni, rude,

toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?

Iar Zidarul, le răspunde:

"Deocamdată

demolare!"